Despre mine

Mă numesc Nicușor Adrian Rotaru, am 26 de ani și sunt născut și crescut în orașul Ploiești. Bine, am mai crescut din când în când și pe la țară, dar despre asta am vorbit deja prea mult aici. Nu sunt căsătorit, dar sunt în căutarea soției perfecte, cel puțin așa cum mi-o imaginez eu. Iar acum să vă fac un scurt istoric despre mine:

Am crescutNicusor Adrian Rotaru la bunici în verile copilăriei mele. Acolo am învățat ce înseamnă viața și m-aș întoarce oricând cu plăcere într-un asemenea mediu. Am deprins multe învățături acolo, iar cel mai mult mă bucur și acum de învățăturile practice. Nu toată lumea știe a mulge o vacă și cunosc oameni care ar muri de foame lângă aceasta, neștiind să o mulgă.  Din istoria mai recentă vă pot relata multe, o mare parte dintre ele fiind strict legate de activitățile mele online. În perioada liceului nu am realizat lucruri mărețe, șchiopătând pe alocuri în fața materiilor care au legătură cu matematica. Urăsc această materie în formula ei complexă, mulțumindu-mă cu operațiile sale simple. Am luat și bacalaureatul, nemeditat fiind, iar acum îmi dau seama cât de mândru ar trebui să fiu de acest lucru. Mă uit la cei ce vin din urmă și-i văd că abia de mai reușesc note de trecere la BAC după sute de ore suplimentare pentru aprofundare. Mi-e milă de ei și de părinții lor.

După ce am terminat liceul, am continuat la o facultate, încercând să studiez jurnalismul. Nu am învățat mare lucru de acolo dar să zicem că a fost un pas înainte.

Iată-mă ajuns și pe banii mei în anul 2007 într-o companie japoneză. Yazaki m-a exploatat cât de bine a putut, așa cum face și cu restul angajaților săi, m-a recompensat cu prea puțini bani dar m-a călit bine pentru viața în câmpul muncii.  La Yazaki mi-a plăcut nespus de mult, în ciuda eforturilor fizice extreme depuse. Tot aici am câștigat primii bani din expunerea ideilor proprii. Culmea, acestea au fost plătite mai bine decât munca fizică în sine, deși veneau de la un simplu muncitor.

Tot în acel an mi-am făcut și primul blog pe platforma blogspot. Am tot scris pe el și chiar l-am și monetizat. A urmat un nou pas în viața mea atunci când mi-am dat demisia de la Yazaki și m-am angajat după numai două luni ca supraveghetor încărcare marfă la depozitul logistic Kaufland. Am rezistat 3 ani, cu bune și cu rele, dar cu o mare plăcere per ansamblu.

În 2011 am plecat de la Kaufland prin șomaj și am stat pe bară mai mult de un an. În tot acest timp m-am focusat pe blogging și m-am alăturat campaniei inițiate de Radio Prahova „Jucării pentru casa de copii”. Faptul că m-am oferit să strâng jucării în paralel cu cei de la RPH, mi-a adus un mare plus de imagine în blogosfera prahoveană. Am început să particip la întâlniri cu bloggerii din Prahova și la activități alături de aceștia. (jocuri de baschet, fotoblogmeet-uri, vizită la festivalul dulceții, cupa bloggerilor prahoveni la biliard)

În 2012 datorită activității de pe blogul personal, am primit oferta de a scrie articole pentru Asesoft Junior, un program remarcabil de recrutare și dezvoltare a copiilor iubitori de baschet. Am scris de asemenea și pentru un blog și pentru un site de tehnologie.

M-am angajat la KFC ca bucătar, timp în care am participat la cea mai mare provocare din viața mea. (2013) Proiectul „100 de km împotriva sedentarismului” mi-a pus limitele la încercare. Am mers pe jos 100 de km între orașele Ploiești și Brașov. Scopul a fost de a trage un semnal de alarmă celor care au uitat să includă sportul sau mișcarea în viața lor. Acest proiect mi-a adus o mare împlinire sufletească, dar nu știu dacă l-aș mai repeta sub aceeași formă.

Tot în anul 2013 am ajuns pe bulina Tedx, făcând parte din speech-ul și regia puse la cale de John Cristea.

În 2014 am participat la concursul între bloguri SpringSuperblog2014 în cadrul căruia am ocupat locul 15.

În prezent încerc să mă dezvolt personal cât mai mult și îmi doresc să experimentez în cât mai multe domenii.

Îmi place să urmăresc meciurile de baschet, dar sportul practicat în copilărie la nivel de hobby este fotbalul. Îmi place să călătoresc și să merg pe jos. Îmi plac lucrurile simple și mă regăsesc în viața țăranului român. Nu am ieșit încă din țară dar sper să reușesc să fac asta în următorul an.

V-am spus în linii mari realizările mele de până acum, drept urmare vă aștept comentariile pertinente pe acest blog.

 

Advertisements
  1. stiu ca n-ai sa accepti comentariul asta, dar in primul paragraf sunt, cel putin momentan, doua minciunele.
    Iar ca remarca serioasa, poti sa fii impacat sau revoltat, depinde cum privesti lucrurile : studiile la nici una din facultatile din Romania nu te invata mai nimic, nu prea stii sa faci nimic efectiv, esti doar doldora de teorie, rupt de orice aplicare in piata muncii. Chiar si la inginerie se intampla lucrurile astea, deci problema e generalizata, nu apartine doar unei facultati sau tip de universitate anume.

    • Accept comentariile, atât timp cât sunt civilizate. O singură minciunică am strecurat în descriere și aceea se referea la vârsta încă neîmplinită la data publicării descrierii.

      • Din ce am constatat eu, comentariile ce n-au ‘maniere’ sunt lasate de obicei sub anonimat, mai rar sunt asumate.
        Cat despre minciunele, aici e vorba de o chestiune mai complexa, anume principiul ala psihilogic care spune ca fiecare avem vreo 3 imagini : una a noastra despre noi insine, alta a celorlalti despre noi si o a treia a noastra despre cum credem noi ca ne vad ceilalti. E vorba de jocul de perspective.
        De-asta s-ar putea ca uneori comportamentele noastre sa dea alte indicii asupra felului nostru de a fi si ceilalti sa judece drept minciunele o anumita afirmatie sau alta in conditiile in care comportamentul a mers intr-un sens contrar fata de dorinta noastra autentica. Sau poate ca vrem sa lasam impresii diferite despre noi insine diferitelor persoane pe care le intalnim, mai e si asta posibil. Dar ideea e ca suntem responsabili si de imaginile pe care le lasam celorlati prin comportamentul nostru, ei nu fac decat sa judece comportamentul exterior, ca intentiile nu ni le cunoastem decat noi. De-asta riscam sa fim acuzati de minciuna cand cele doua imagini nu se pupa.
        Destul cu filosofia, ca mai era ceva important de spus, si inca mai concret :
        ceea ce ai spus despre Yazaki, faptul ca au stiut sa asculte parerea oricui si sa o aprecieze la justa valoare, dincolo de prejudecati de statut, asta e cu adevarat minunat, fiindca zilele astea poti descoperi ca multi dintre profii din scoli si chiar universitati nu accepta alta idee decat aceea acreditata de critica si nici macar nu-i intereseaza argumentele. Cred ca ar avea nevoie de o ‘trainuire’ la Yazaki. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: